254–257

Controversa rebotezării: Ciprian și Ștefan al Romei

Disputa viza validitatea botezului săvârșit de schismatici și eretici (de exemplu, novațieni) și dacă cei convertiți trebuie botezați. Urmându-i pe episcopii din Cartagina și Asia Mică, Ciprian susținea că botezul este adevărat doar în singura Biserică catolică și îi primea pe cei convertiți ca pe niște catehumeni; adversarii săi numeau acest lucru rebotezare. Ștefan al Romei cerea doar punerea mâinilor ca semn al pocăinței și amenința cu ruperea comuniunii; la un sinod în Cartagina în 256, Ciprian a declarat că fiecare episcop este liber să decidă pentru sine. Disputa s-a încheiat odată cu persecuția din 257, moartea lui Ștefan și martiriul lui Ciprian; părțile și-au păstrat tacit propriile vederi. În 314, Sinodul de la Arles a hotărât că cei botezați în numele Treimii nu trebuie rebotezați și, potrivit lui Hall, aici viziunea Romei a prevalat asupra celei a lui Ciprian.