Secolul al IV-lea

Tainele în secolul al IV-lea: mistagogia, botezul, Euharistia și disputele trinitare

Anatolios: sec. al IV-lea nu își analiza viața sacramentală ca pe șapte taine, ci identifica două „mistere” fundamentale – botezul și Euharistia, al căror rit și a căror interpretare s-au format în disputa privind modul în care mărturisirea lui Isus ca Domn se raportează la închinarea la unicul Dumnezeu. Apărătorii deplinei dumnezeiri a Fiului și a Duhului vedeau în taine o cale spre îndumnezeire, iar adversarii lor – slăvirea lui Dumnezeu și dobândirea cunoașterii despre El. A apărut mistagogia – explicarea ritualurilor după botez (Chiril al Ierusalimului, Ambrozie, Ioan Gură de Aur, Teodor de Mopsuestia); interpretarea botezului s-a deplasat de la „nașterea din nou” la participarea la moartea și învierea lui Hristos, iar darul Duhului – spre ungerea de după botez, în legătură cu botezul lui Isus însuși. Rugăciunile euharistice din Ierusalim, din Constituțiile apostolice, ale lui Vasile și ale lui Serapion poartă pecetea disputelor trinitare, iar Chiril, Ambrozie, Ioan Gură de Aur și Teodor au îmbinat distincția dintre semn și realitate cu afirmarea identității conținutului și cu o cerință etică față de cei care se împărtășesc.