254–258

Controversa rebotezării (Ciprian și Ștefan al Romei)

Ciprian al Cartaginei și Firmilian din Cezareea considerau valid doar botezul săvârșit în cadrul Bisericii catolice. Prin urmare, îi rebotezau pe cei care veneau de la eretici și schismatici, inclusiv pe novațieni. Această practică a fost confirmată de sinoadele de la Cartagina din anii 255–256.

Episcopul Ștefan al Romei a cerut ca orice botez săvârșit cu cuvintele și intenția corecte să fie recunoscut. De asemenea, a cerut ca cei convertiți să fie primiți doar prin punerea mâinilor, ca semn al pocăinței. El i-a amenințat pe oponenți cu excomunicarea.

Un schimb de scrisori tăioase a fost aproape de a rupe comuniunea dintre Roma și Africa. Bisericile din Răsărit au susținut în mare măsură poziția lui Ciprian.

Disputa a fost soluționată doar prin moartea lui Ștefan și prin reînnoirea persecuțiilor sub Valerian în anul 257. Totuși, aceasta a prefigurat în mod discret schisma donatistă de mai târziu din Africa. În cele din urmă, a prevalat practica susținută de Roma.