începutul secolului al IV-lea (din 311)

Controversa donatistă: sfințenia Bisericii și validitatea tainelor

Disputa a apărut din persecuția lui Dioclețian, când edictele cereau ca Scripturile să fie predate autorităților. Împotriva lui Caecilian, ales episcop al Cartaginei, numidienii au susținut că hirotonirea sa era invalidă deoarece unul dintre cei care l-au hirotonit ar fi fost un traditor. Donatiștii, continuând linia lui Ciprian, insistau asupra sfințeniei empirice a Bisericii: tainele sunt invalide în afara Bisericii sfinte și prin mâinile unor slujitori nevrednici, și doar propria lor comunitate este cea adevărată. Majoritatea episcopilor africani și Roma susțineau că validitatea unei taine depinde de oficiu și nu de puritatea personală a slujitorului. Augustin a răspuns că sfințenia Bisericii constă în harul tainelor și nu în persoana slujitorului; păcatul care amenință Biserica este schisma.