Sfârșitul sec. al II-lea – sec. al III-lea

Botezul în Biserica pre-niceeană: rit, daruri și botezul pruncilor

În jurul anului 200, Ipolit al Romei descrie examinarea catehumenilor, exorcizarea zilnică a duhurilor rele, un botez nocturn de Paști cu trei afundări, ungeri și punerea mâinilor de către episcop, după care cei nou-botezați erau admiși la împărtășanie. Împotriva dualismului lui Marcion, Tertulian a numit patru daruri ale botezului – iertarea păcatelor, izbăvirea de moarte, regenerarea și darul Sfântului Duh; conform lui Pelikan, până la sfârșitul sec. al II-lea, doctrina botezului era în esență conturată. Ungerea de după botez era înțeleasă ca primire a darului Duhului, iar binecuvântarea episcopului asupra pruncilor botezați acasă s-a dezvoltat ulterior în confirmare. Botezul pruncilor era răspândit în vremea lui Origen și a lui Tertulian, deși Tertulian se opunea acestuia (Berkhof); conform lui Pelikan, acesta a contribuit la doctrina lui Ciprian despre păcatul strămoșesc.