Secolul al XVII-lea – începutul secolului al XX-lea

Noi forme de milenialism: postmilenialism, premilenarism, Evanghelia Socială

În secolul al XVII-lea, unii teologi luterani și reformați, respingând o domnie vizibilă a lui Hristos pe pământ, au apărat o concepție spirituală: înainte de sfârșitul lumii va exista o perioadă de putere neobișnuită a venirii spirituale a lui Hristos în Biserică și o trezire generală – conform lui Berkhof, forma originală a postmilenialismului. În secolele al XVIII-lea–al XIX-lea, doctrina mileniului a stârnit din nou interes (școala lui Bengel, școala din Erlangen, Hofmann, Delitzsch, Auberlen, familia Bonar, Alford, Zahn) cu o varietate uriașă de opinii, iar calculele privind momentul întoarcerii lui Hristos au eșuat. În cercurile liberale a apărut o nouă formă postmilenialistă – Evanghelia Socială: Walter Rauschenbusch, realizând sub influența lui Ritschl caracterul corporativ al păcatului și importanța Împărăției lui Dumnezeu, a dorit să restaureze speranța în Împărăția milenară ca o nouă ordine socială „în care va prevala legea lui Hristos”. Ca răspuns la provocarea raționalismului, în SUA a apărut fundamentalismul, printre ale cărui cinci puncte (Niagara Falls, 1895) se număra iminenta întoarcere a lui Hristos.