1870–1900

Liberalismul protestant: judecățile de valoare ale lui Ritschl și teza lui Harnack despre „elenizare”

Liberalismul clasic, potrivit lui Grenz și Olson, a luat formă în ideile lui Ritschl: revizuirea credințelor în lumina științei, libertatea de a critica tradiția și centrul creștinismului în etică și în împărăția lui Dumnezeu. În Doctrina creștină a îndreptățirii și reconcilierii (1870–1874), Ritschl a distins cunoașterea științifică de cunoașterea religioasă – o judecată de valoare; teologia nu studiază pe Dumnezeu ca atare, ci semnificația Sa pentru mântuire, iar metafizica este inadmisibilă ca fundament al acesteia. Harnack, în Istoria dogmei (1886–1889), a susținut că religia simplă a lui Isus a devenit o religie despre Isus și apoi dogmă: dogma este „o lucrare a spiritului grecesc pe solul evangheliei”. În Ce este creștinismul? (1899/1900) el a căutat nucleul evangheliei sub formele sale schimbătoare.