1938–1955

Teilhard de Chardin: evoluția, „punctul Omega” și eshatologia teologiei procesuale

Pierre Teilhard de Chardin a acceptat principiul evoluției, dar a respins accentul darwinist pe supraviețuirea celui mai adaptat: întreaga realitate se îndreaptă spre o complexitate mai mare, adică spre un grad mai înalt de conștiință. Culmea evoluției este unirea tuturor oamenilor într-o „megasinteză”, în punctul Omega, care transcende în același timp procesul ca forță motrice a acestuia; acest scop este Isus Hristos, homo futurus, iar Teilhard a numit unirea universală în Hristos „hristogeneză”. În Fenomenul uman, el a propus două scenarii pentru viitor – utopic și apocaliptic, iar în lucrările sale târzii a prevalat imaginea apocaliptică: umanitatea părăsește Pământul și se alătură „spiritual” lui Omega. Spre deosebire de Teilhard, teologia procesuală a lui Whitehead nu prevede o împlinire a istoriei: deoarece Dumnezeu nu este omnipotent, victoria binelui nu este garantată, entitățile care pier sunt păstrate în „nemurirea obiectivă”, iar „învierea” este primirea în viața lui Dumnezeu.