Secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea

Teorii subiective și mistice ale secolului al XIX-lea: Schleiermacher, Ritschl, Bushnell, Campbell – și răspunsul lui Forsyth

Schleiermacher a respins complet satisfacția prin pedeapsă: Hristos este prototipul omului care comunică conștiința de Dumnezeu altora, iar suferințele sale au revelat iubirea; Berkhof numește aceasta o teorie mistică, profund subiectivă. Ritschl, conform lui González, a respins teoria juridică „obiectivă” a lui Anselm în favoarea unei versiuni modernizate a teoriei „subiective” a lui Abelard: nu Dumnezeu trebuie împăcat cu noi, ci noi cu El, iar împăcarea este corporativă și orientată spre Împărăția lui Dumnezeu. Horace Bushnell a învățat că Dumnezeu nu trebuie îmbunat – Dumnezeu Însuși a suferit în Hristos pentru a câștiga iubirea omului; McLeod Campbell a învățat despre „pocăința vicarială” a lui Hristos; F. D. Maurice l-a văzut pe Hristos ca arhetip al umanității; Irving – purificarea graduală a naturii umane căzute a lui Hristos. Forsyth, convertit de la liberalism, a obiectat: „Iubirea lui Dumnezeu nu este mai reală decât mânia Sa”, iar Hristos a purtat voluntar pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat.