409–430

Păcatul strămoșesc și liberul arbitru: Augustin împotriva lui Pelagius, Celestius și Iulian al Eclanei

Potrivit lui Pelagius, Adam a fost creat muritor și neutru, cu o capacitate egală pentru bine și rău; căderea lui a dăunat doar lui însuși, nu există vină moștenită, iar omul se naște în starea lui Adam de dinaintea căderii; păcatul este transmis prin imitație, nu prin naștere. Augustin a învățat că Adam a fost capabil să nu păcătuiască, dar avea nevoie de ajutorul harului; în păcatul său a păcătuit tot neamul (Rom. 5:12 în lectura latină „în care toți au păcătuit”), iar păcatul strămoșesc este transmis prin generația trupească. Natura căzută este deteriorată, dar nu distrusă; voința este liberă doar să păcătuiască: omul păcătuiește inevitabil, totuși „liber” și de bunăvoie. Întrebarea a apărut în legătură cu botezul pruncilor: ambele părți l-au acceptat, dar l-au explicat diferit. Iulian al Eclanei a numit învățătura lui Augustin maniheistă.