de la 405 până la condamnarea la Sinodul din Efes (431); hotărâri cheie 411–418

Controversa pelagiană

Călugărul britanic Pelagius a întâlnit teologia lui Augustin la Roma (din 405); disputa lor a vizat păcatul originar, liberul arbitru și harul. Discipolul lui Pelagius, Celestius, a fost condamnat la Cartagina (412). Pelagius însuși a fost achitat temporar la sinoadele din Ierusalim și Diospolis (414–416), dar a fost apoi condamnat la sinoadele din Mileve și Cartagina (416) și prin decretul papei Zosima (418).

Sinodul de la Cartagina din 1 mai 418 a adoptat opt canoane împotriva pelagianismului, iar al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes (431) a anatemizat pelagianismul. Doctrina strictă a lui Augustin despre predestinare a întâmpinat rezistență în sudul Galiei (semipelagianism), iar hotărârea din 418 a rămas ultima declarație oficială a Bisericii despre îndreptățire până la Reformă.