384–430

Augustin împotriva maniheilor: creația din nimic, răul ca privare de bine, liberul arbitru

Timp de nouă ani, Augustin a fost un „auditor” maniheu: a fost atras de promisiunea unei explicații raționale a universului și de soluționarea problemei răului prin două principii eterne. La Milano, citindu-i pe neoplatonici, a ajuns să înțeleagă că răul nu este o natură sau o substanță, ci absența sau coruperea binelui; tot ceea ce există este bun, căci are „măsură, formă și ordine”. După convertirea sa, a scris treisprezece lucrări împotriva maniheilor: păcatul nu este creat de Dumnezeu și nu este etern, ci provine din folosirea greșită a liberului arbitru de către ființele raționale – îngeri și oameni –, astfel încât Dumnezeu este Creatorul tuturor, dar nu autorul răului. Dumnezeul întreit a creat lumea din nimic – nu din propria Sa substanță și nu din materie eternă; ideile lucrurilor există etern în Cuvânt, iar cele șase zile ale creației nu trebuie luate literal.