Prima jumătate a secolului al III-lea

Clement și Origen: nașterea veșnică a Fiului, trei ipostasuri și subordinaționism

Clement Alexandrinul a vorbit despre Dumnezeu în principal în mod negativ și a adăugat că Dumnezeu este întreit: lângă Tatăl stă din veșnicie Cuvântul, deși, potrivit lui Berkhof, Clement vorbește și despre subordonarea Logosului față de Tatăl. Origen, opunându-se monarhianilor, a învățat că Tatăl, Fiul și Duhul sunt trei ipostasuri veșnice și că Fiul este născut de Tatăl în mod veșnic, continuu: nu a existat un timp în care El să nu fi fost. În același timp, el a prezentat Treimea ca fiind ierarhică: Tatăl este autotheos, Fiul este Dumnezeu prin participare la Tatăl și uneori „un al doilea Dumnezeu”, Duhul este sub Fiul. Potrivit lui González, Origen a menținut aceste două tendințe în echilibru, dar ulterior ele i-au divizat adepții; Berkhof și Lane văd în subordinaționism punctul de plecare al lui Arie.