Secolele al III-lea – al VI-lea

Origen: creația eternă, preexistența minților și o cădere pre-mundană – de la Grigorie de Nyssa până la condamnarea din 553

Același argument care demonstra nașterea eternă a Fiului l-a obligat pe Origen să afirme eternitatea creației: Creatorul atotputernic este întotdeauna Creator. Ceea ce a fost creat mai întâi nu a fost lumea vizibilă, ci o lume a minților libere incorporeale care contemplau Chipul lui Dumnezeu – Cuvântul; unele dintre ele s-au întors de la Dumnezeu și, în funcție de profunzimea căderii lor, au devenit îngeri, oameni sau demoni. Lumea materială a fost creată ca locuință pentru spiritele căzute și câmp de încercare, iar pedeapsa este o măsură pedagogică; toate spiritele se pot întoarce la puritate în „apokatastasis”. Grigorie de Nyssa l-a corectat pe Origen: creația nu poate fi eternă, iar sufletele preexistă doar în mintea lui Dumnezeu. Preexistența sufletelor a fost condamnată de Epifanie și Ieronim, iar sinodul sub Iustinian (553) a condamnat origenismul.