începutul sec. al III-lea – cca. 250 d.Hr.

Tertulian „Împotriva lui Praxeas” și Novatian „Despre Treime”: o singură substanță în trei Persoane

Răspunzând lui Praxeas, care, în cuvintele lui Tertulian, „l-a alungat pe Mângâietor și l-a răstignit pe Tatăl”, Tertulian în „Împotriva lui Praxeas” a introdus trinitas latin și formula: Tatăl, Fiul și Duhul sunt trei Persoane (persona) distincte, dar nedespărțite, ale unei singure substanțe (substantia). „Monarhiei” lui Praxeas el i-a opus „economia” (dispensatio, oikonomia), explicând-o prin imaginile rădăcinii, tulpinii și frunzelor, soarelui și razei, izvorului, râului și canalului. Cărțile sunt de acord că termenii săi au intrat în definițiile ulterioare despre Treime și întrupare, deși Berkhof și Lane notează că formula nu a fost dusă până la capăt din cauza subordonării Fiului. În jurul anului 250, prezbiterul roman Novatian, în tratatul său „Despre Treime”, urmându-l pe Tertulian, a argumentat împotriva sabelianismului pentru divinitatea Fiului și distincția Sa de Tatăl, numindu-l pe Fiul „a doua Persoană după Tatăl”.