Anii 260

Cei doi Dionisie: origenismul de „dreapta” și de „stânga” și prima discuție despre homoousios

După Origen, urmașii săi, potrivit lui González, s-au separat: Grigorie al Neocezareei (Făcătorul de minuni) a subliniat în crezul său dumnezeirea veșnică a Fiului (origenismul de „dreapta”), în timp ce Dionisie al Alexandriei, temându-se de sabelianism, a insistat atât de mult asupra distincției dintre Tatăl și Fiul, încât a spus că a existat un timp când Fiul nu era și că El era de o substanță diferită de cea a Tatălui (origenismul de „stânga”). Alexandrienii au făcut apel la episcopul roman, numit tot Dionisie, care a văzut în aceasta o divizare a unității divine în „trei puteri și trei ființe separate (ipostasuri)” și o coborâre a Fiului la nivel de creatură. Alexandrinul a răspuns că Tatăl și Fiul sunt de aceeași ființă (homoousios), ca rădăcina, ramura și fructul unei singure naturi. González subliniază bariera lingvistică: în Occident, substantia însemna dumnezeirea comună, în timp ce în Răsărit ousia și ipostas erau sinonime, astfel încât „trei ipostasuri” sunau pentru urechile occidentale ca triteism.