1618–1733

Pentru cine a murit Hristos: ispășirea limitată de la Gottschalk la Dort, Westminster și Owen

Încă din secolul al IX-lea, Gottschalk, pornind de la doctrina dublei predestinări, a concluzionat că Hristos a murit doar pentru cei aleși; majoritatea scriitorilor din secolul al IX-lea au privit acest lucru cu suspiciune, dar, conform lui McGrath, învățătura a reînviat în calvinismul ulterior. Împotriva arminienilor, Sinodul din Dort (1618) a învățat că ispășirea, pe deplin suficientă pentru salvarea tuturor, este destinată doar celor aleși și că eficacitatea ei nu depinde de decizia păcătosului, ci de determinarea lui Dumnezeu. Școala din Saumur (Amyraut) a încercat să atenueze Dortul prin „universalism ipotetic”, dar a fost respinsă de Formula Consensus helvetică. Confesiunea de la Westminster (1647) învață că Hristos a cumpărat salvarea „pentru toți cei pe care Tatăl i-a dat Lui” (8:5), iar John Owen în „Moartea morții în moartea lui Hristos” (1647) a argumentat că ispășirea universală doar face posibilă salvarea, în timp ce ispășirea limitată îi salvează efectiv pe cei aleși.