1643–1649

Adunarea de la Westminster și Mărturisirea de la Westminster

În 1640, Carol I a fost forțat să convoace Parlamentul. Parlamentul cel Lung, legat de scoțieni prin „Solemn League and Covenant” (1643), a convocat Adunarea de la Westminster. Aceasta a reunit aproximativ 121–151 de teologi englezi și delegați scoțieni. Adunarea s-a întrunit de peste o mie de ori între 1643 și 1649 pentru a stabili o așezare presbiteriană pentru Insulele Britanice.

Rezultatul a fost Mărturisirea de credință de la Westminster, adoptată de Biserica Scoției în 1646–1647. Aceasta a fost însoțită de Catehismele Mare și Mic (1647) și de un „Director pentru cultul public”. Aceasta a fost declarația clasică a ortodoxiei reformate din secolul al XVII-lea, în armonie cu deciziile Sinodului din Dort. Documentul a devenit standardul doctrinar al presbiterianismului în întreaga lume anglofonă, deși Biserica Angliei nu l-a adoptat niciodată.