1618–1619

Sinodul de la Dort

Facțiunea lui Mauriciu de Nassau și-a consolidat puterea și i-a arestat pe Oldenbarnevelt și Hugo Grotius. Grotius a evadat ulterior într-un cufăr cu cărți. Statele Generale ale Țărilor de Jos au convocat apoi un sinod la Dordrecht, care s-a întrunit din noiembrie 1618 până în mai 1619.

Sinodul a avut 84 de membri, incluzând delegați străini din Anglia, Scoția, Palatinat, Hessa, Nassau, Bremen, Emden și Elveția. Huguenotilor francezi le-a fost interzisă participarea de către Ludovic al XIII-lea. Remonstranții au fost prezenți doar în calitate de pârâți.

Pe parcursul a 154 de sesiuni, sinodul a condamnat arminianismul. Acesta a formulat cele cinci puncte cunoscute ulterior prin acronimul TULIP: depravarea totală, alegerea necondiționată, ispășirea limitată, harul irezistibil și perseverența sfinților.

Oldenbarnevelt a fost executat, iar aproximativ o sută de pastori arminieni au fost exilați. Libertatea de cult a fost redată remonstranților începând cu anul 1631. De asemenea, a fost comandată o nouă traducere a Bibliei în limba olandeză.

Canoanele sinodului au devenit o piatră de temelie a ortodoxiei reformate. Ulterior, acestea au influențat Mărturisirea de la Westminster.