1870–1921

Hristologia liberală și căutarea istoricului Isus: Ritschl, Harnack, Schweitzer, Bultmann

Ritschl (1870–1874) a respins hristologia calcedoniană a celor două naturi ca fiind o judecată științifică, nu religioasă: divinitatea lui Isus este o judecată de valoare a comunității cu privire la semnificația vieții Sale pentru mântuire; Isus a adus Împărăția lui Dumnezeu în lume și, prin urmare, este la fel de valoros pentru creștini precum Dumnezeu. Harnack, discipolul său, a redus învățătura lui Isus la trei adevăruri – Împărăția lui Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl și valoarea infinită a sufletului, porunca iubirii – și a prezentat istoria dogmei ca elenizare: „Evanghelia vorbește exclusiv despre Tatăl, nu despre Fiul”. Albert Schweitzer (1906), urmându-l pe Weiss (1892), a arătat că Isus cel liberal din „vieți” a fost o proiecție a dorințelor autorilor lor și a indicat elementele apocaliptice ale învățăturii lui Isus. Bultmann, în Istoria tradiției sinoptice (1921), s-a opus căutării liberale: o reconstrucție a portretului lui Isus este imposibilă, cunoașterea despre El este inutilă, iar interesul pentru El este nelegitim.