1927–1956.

Barth și Bonhoeffer: concentrarea hristologică și ruptura de liberalism.

Principiul lui Barth: singurul Cuvânt al lui Dumnezeu către umanitate este conținut în Isus Hristos, și toate acțiunile lui Dumnezeu trec prin El; aceasta exclude teologia naturală și determină întreaga teologie – Barth însuși a numit-o „concentrare hristologică”, criticii săi „hristomonism”. Consecințele: Dumnezeu îi vede pe toți oamenii în Hristos ca fiind iertați, păcatul este cunoscut doar din Evanghelie și este un răspuns la har, iar întruparea nu s-a întâmplat pentru că omul a păcătuit. Bonhoeffer, la fel ca Barth, a rupt legătura cu ideea liberală a unui „a priori religios”: întrebarea „Cine este Isus Hristos?” străbate toate lucrările sale, iar Dumnezeu Se revelează doar în Isus Hristos. Dar el l-a criticat pe Barth pentru că a făcut Cuvântul inaccesibil epistemologic pentru un timp concret și a subliniat prezența reală a lui Hristos în biserică, iar mai târziu în lume.