1941

Bultmann: kerygma și demitologizarea Noului Testament

În eseul „Noul Testament și mitologia” (1941), Bultmann a ridicat problema hermeneuticii: viziunea asupra lumii a Noului Testament – un univers „pe trei niveluri”, îngeri, demoni, minuni – este „mitologică”, iar omul modern, pentru care lumea este un lanț închis de cauză și efect, nu o poate accepta. Liberali precum Harnack au eliminat mitul, reducând Evanghelia la principii etice; Bultmann a obiectat că, odată cu mitul, ar dispărea și kerygma, și a propus nu eliminarea mitului, ci interpretarea lui existențială, ca expresie a autoînțelegerii umane. Urmându-l pe Kähler, el a concluzionat că ceea ce contează pentru credință nu este Isus istoric, despre care se pot afla puține lucruri prin critica formelor, ci kerygma – proclamarea bisericii despre Hristos, prin care Cuvântul este adresat fiecărei persoane. Bultmann a considerat existența umană drept legătura dintre textul antic și prezent, iar existențialismul, apropiat de Heidegger, colegul său de la Marburg, drept cel mai bun punct de plecare pentru înțelegerea acesteia. González notează ambiguitatea conceptului de „mit”; criticii i-au reproșat lui Bultmann că a eliminat nu atât mitul, cât istoria, și că a făcut din viziunea modernă asupra lumii o normă.