431–433

Chiril al Alexandriei, Sinodul din Efes (431) și Formula de unire (433)

Împotriva hristologiei „divizatoare” a lui Nestorie, Chiril a învățat că Hristos nu este un om în care a locuit Dumnezeu, ci Dumnezeu-Cuvântul devenit trup: divinul și umanul sunt unite „ipostatic”, umanitatea Domnului nu are o ipostasă proprie și există în Cuvânt, prin urmare Maria este Theotokos. În a Doua scrisoare (începutul anului 430) el cere ca Nestorie să se bazeze pe Crezul niceean, iar în a Treia scrisoare cere ca Nestorie să accepte douăsprezece anateme; Nestorie a refuzat. În 431, Teodosie al II-lea a convocat un sinod la Efes; Chiril l-a deschis înainte de sosirea antiohienilor, Nestorie a fost condamnat și depus, a Doua scrisoare a fost aprobată ca document al credinței ecumenice, iar Maria a fost proclamată Theotokos. Antiohienii, sosiți sub conducerea lui Ioan al Antiohiei, au ținut propriul sinod și l-au depus pe Chiril, în timp ce legații romani l-au susținut pe Chiril. În 433, părțile s-au împăcat: Chiril a acceptat un document antiohian moderat – Formula de unire (Hristos este Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, deoființă cu Tatăl după dumnezeire și cu noi după umanitate, o „unire a două naturi”, Maria este Theotokos), iar antiohienii au fost de acord cu depunerea lui Nestorie.