451

Definiția calcedoniană: o persoană în două naturi

Sinodul convocat de împăratul Marcian la Calcedon în 451 i-a depus pe Dioscor și Eutihie, i-a restaurat pe antiohienii condamnați în 449 și a aprobat scrisorile lui Chiril și Tomul lui Leon. Definiția mărturisește unul și același Hristos, perfect în Dumnezeire și în umanitate, din suflet rațional și trup, consubstanțial cu Tatăl în Dumnezeire și cu noi în umanitate, asemenea nouă în toate, în afară de păcat; născut din Maria, Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos), recunoscut „în două naturi fără amestecare, fără schimbare, fără diviziune, fără separare”, proprietățile fiecăreia fiind păstrate și reunindu-se într-o singură Persoană și o singură Ipostasă. La insistența Romei, se spune „în două naturi” mai degrabă decât „din două naturi”. Potrivit lui Pelikan, Definiția a fost compusă din elemente gata făcute: scrisorile lui Chiril, formula din 433, Tomul lui Leon și o expresie a lui Teodoret.