448–449

Eutihie, „Tomul” lui Leon cel Mare și „Sinodul tâlhăresc” din 449

Bătrânul călugăr constantinopolitan Eutihie a învățat că înainte de unire existau două naturi, după ea una; el a refuzat să-l recunoască pe Hristos ca „de o ființă cu noi”. În 448, Flavian și „Sinodul local” l-au condamnat, în timp ce Dioscor al Alexandriei, care făcuse centrală formula „după unire, o singură natură”, l-a susținut pe Eutihie. Leon, episcopul Romei, în scrisoarea sa către Flavian (Tomul), a expus hristologia occidentală: proprietățile distinctive ale fiecărei naturi rămân nealterate și se unesc într-o singură Persoană, iar distincția naturilor este necesară chiar și după unire; Cuvântul face ceea ce se cuvine Cuvântului, trupul îndură ceea ce se cuvine trupului. Hristologia lui Leon este fundamentată pe înțelegerea sa despre mântuire: Mediatorul trebuie să fie atât uman, cât și divin, capabil să sufere și impasibil. Sinodul de la Efes din 449, prezidat de Dioscor, nu a permis citirea Tomului, l-a achitat pe Eutihie și i-a depus pe Flavian, Teodoret și alți antiohieni; Leon l-a numit „Sinodul tâlhăresc”.