1260–1274

Toma d'Aquino: sinteza dintre rațiune și revelație, Summa contra Gentiles și Summa theologiae

Urmându-l pe Albert cel Mare, care a distins filosofia de teologie prin principiile lor, Toma d'Aquino a separat adevărurile accesibile rațiunii de cele care o depășesc: articolele de credință sunt mai presus de rațiune, dar nu o contrazic. Filosofia este autonomă, dar nu infailibilă; Aristotel a fost acceptat cu corecții (de exemplu, împotriva eternității lumii). Harul nu distruge natura, ci o desăvârșește – Lane compară sistemul cu o casă cu două etaje. În Summa contra Gentiles (începutul anilor 1260), cărțile 1–3 argumentează pe baza rațiunii, iar a patra expune Treimea, întruparea, sacramentele și învierea. Summa theologiae, menită să înlocuiască Sentințele, a rămas neterminată.