din 1879
Tomismul de la Leon al XIII-lea la Ressourcement Thomism: Aeterni Patris, nouvelle théologie, întoarcerea la izvoare
Ressourcement Thomism este o tendință a teologilor care reevaluează contribuția lui Toma în contextul său istoric și în cel contemporan. A crescut din trei mișcări: tomismul leonin după Aeterni Patris (1879), nouvelle théologie a lui de Lubac și Daniélou (anii 1940) și studiul istoric al lui Toma (Gilson, Chenu, Torrell). Reprezentanții săi (Levering, Bonino, Emery, Marshall, Gaine, White și alții) vor să-l repună pe Toma ca tradiție vie, dialoghează cu protestanții și dezbat cu Barth, Rahner și Balthasar.
Puncte cheie
- White: Ressourcement Thomism e o tendință nouă: teologi reevaluează contribuția lui Toma în contextul său istoric și în cel contemporan. Se înțelege mai bine pe fundalul a trei mișcări: tomismul leonin, nouvelle théologie din anii 1940 și studiul istoric „tomasian” al lui Toma. Tomismul leonin a răspuns enciclicii Aeterni Patris (1879), cu centre la Roma, Leuven, Toulouse, Fribourg, apoi Toronto și Santiago. Nouvelle théologie (de Lubac, Daniélou; Sources Chrétiennes, 1942) a reproșat scolasticii îngustimea și a revenit la exegeza patristică. „Tomasienii” (Gilson, Chenu, Torrell) l-au repus pe Toma în contextul medieval ca teolog și interpret al Scripturii și al Părinților, nu ca metafizician. Spre deosebire de ei, tomiștii ressourcement afirmă o tradiție tomistă vie și studiază comentatorii renascentiști și baroci (Cajetan, Báñez); mișcarea e o sinteză selectivă a celor trei predecesori și are un orizont ecumenic larg: dialog cu bibliști și teologi protestanți. Sursele sunt etica virtuții a lui Pinckaers, MacIntyre și Cessario: genealogia teoriei virtuții și compararea lui Toma cu alternativele moderne. Levering îl citește pe Toma mai ales ca teolog al Scripturii (sacra doctrina) și a întemeiat ediția engleză a revistei Nova et Vetera. Bonino, Emery și Marshall apără doctrina clasică despre Dumnezeu și Treime față de teologia kenotică posthegheliană și revizionismul analitic. Cristologia: Gaine, White și Legge scriu tratate despre Toma; White vede la Rahner o înclinare spre nestorianism. Antropologia: Schenk, Hütter, Blankenhorn și Feingold; Feingold contestă lectura dorinței naturale de a-L vedea pe Dumnezeu la de Lubac și Rahner. Eclesiologie și sacramente: de la Soujeole, Perrier și Lynch; Biserica e „semn și instrument” al mântuirii, citit pe trei niveluri ale sacramentului. Ressourcement Thomism e o „categorie sociologică” pentru o tendință în creștere: istorică și exegetică, dar mai metafizică decât „tomasienii”.
Persoane
- Toma d'Aquino
- Leon al XIII-lea
- Henri de Lubac
- Jean Daniélou
- Étienne Gilson
- Marie-Dominique Chenu
- Jean-Pierre Torrell
- Servais Pinckaers
- Alasdair MacIntyre
- Romanus Cessario
- Matthew Levering
- Serge-Thomas Bonino
- Gilles Emery
- Bruce Marshall
- Simon Gaine
- Thomas Joseph White
- Dominic Legge
- Lawrence Feingold
- Karl Rahner
Loc
Roma, Leuven, Toulouse, Fribourg, Toronto, Santiago