Secolele al XIV-lea – al XV-lea

Duns Scotus, Ockham și nominalismul: prăbușirea sintezei medievale dintre credință și rațiune

Conform lui Lane, în secolele al XIV-lea – al XV-lea a apărut scepticismul față de alianța dintre teologie și filosofie: Duns Scotus a susținut că rațiunea dovedește existența lui Dumnezeu și unele atribute, dar că bunătatea, dreptatea, mila și predestinarea sunt cunoscute doar prin revelație. Ockham a mers mai departe: existența lui Dumnezeu nu poate fi dovedită, sunt posibile doar argumente probabile; Dumnezeu este cunoscut doar prin credință, în timp ce rațiunea studiază natura. Aplicând „briciul lui Ockham” universalilor, el i-a considerat concepte pur mentale. González scrie că nominalismul a subminat fundamentele sintezei medievale fără a oferi nimic în schimb și a generat neîncredere față de teologi. McGrath adaugă că, până la începutul secolului al XVI-lea, existau nouă școli teologice, iar granița dintre opinie și dogmă devenise neclară.