1221–1274

Toma d'Aquino și Bonaventura: culmea scolasticii

Albert cel Mare a predat la Paris și Köln. Elevul său, Toma d'Aquino, a devenit dominican în 1244, împotriva dorinței familiei sale, și a studiat și predat la Paris. Principalele sale lucrări au fost „Summa Theologiae”, rămasă neterminată, scrisă în ultimul său deceniu de viață, și „Summa contra Gentiles”, menită să îi convingă pe evrei și pe musulmani. Cu puțin timp înainte de moartea sa în 1274, Toma a avut o viziune mistică, și-a numit scrierile „paie” și a încetat să mai lucreze. A fost canonizat în 1323, dar nu a câștigat acceptarea imediat.

Bonaventura a fost ales ministru general al franciscanilor în 1257 și a fost numit „al doilea fondator” al ordinului. El i-a reconciliat pe franciscanii stricți cu cei moderați, și-a construit teologia pe tradiția augustiniană și s-a opus extremelor aristotelismului. Ambii teologi au murit în 1274, în drum spre sau în timpul Sinodului de la Lyon.