Anii 1070–1109

Anselm de Canterbury: argumentul ontologic și teoria satisfacției

Anselm s-a născut la Aosta. La 26 de ani a intrat în mănăstirea benedictină de la Bec, în Normandia, unde i-a succedat lui Lanfranc mai întâi ca prior, iar în 1093 ca arhiepiscop de Canterbury. Conflictele cu regii englezi privind independența bisericii și investitura laică l-au trimis în exil de mai multe ori.

El este considerat fondatorul scolasticii. Încă de pe vremea când era la Bec, a scris „Monologion” și „Proslogion” (1077–1078), iar mai târziu tratatul „De ce S-a făcut Dumnezeu om”. Acesta din urmă a modelat înțelegerea occidentală a ispășirii timp de secole, deși criticii i-au adus obiecții. Răspunzând nominalistului Roscelin, Anselm a apărat realitatea Sfintei Treimi împotriva acuzațiilor de triteism.