1054

Marea Schismă din 1054

Patriarhul Mihail Cerularie al Constantinopolului a fost un adversar ferm al practicii latine. În 1053, el a închis bisericile și mănăstirile latine din oraș. A difuzat documente prin care acuza Occidentul de erori doctrinare și rituale. Printre acestea se numărau folosirea azimei, postul de sâmbătă, interzicerea „Aliluia” în timpul Postului Mare, Filioque și celibatul clerical.

Papa Leon al IX-lea l-a trimis pe Cardinalul Humbert ca legat. Humbert nu cunoștea greaca și vedea clerul căsătorit și puterea imperială asupra bisericii ca pe niște dușmani ai reformei. A urmat un schimb de insulte. La 16 iulie 1054, legatul a depus o bulă de excomunicare împotriva lui Cerularie pe altarul Sfintei Sofia. Aceasta a fost emisă în numele papei Leon al IX-lea, care era deja decedat.

Cerularie a răspuns convocând un sinod care a condamnat Occidentul. Rupturile anterioare fuseseră temporare, dar această schismă între Ortodoxia răsăriteană și Catolicismul roman s-a dovedit a fi definitivă.

Încercările de reconciliere au continuat până în secolele al XIV-lea–al XV-lea, la al Doilea Sinod de la Lyon (1274) și la Sinodul de la Ferrara-Florența (1439). Însă acestea au eșuat.