1077–1078

Anselm de Canterbury: „cred pentru a înțelege” – credința care caută înțelegerea

Lane descrie tranziția secolului al XI-lea de la teologia monastică, în care cunoașterea servea edificării și închinării, la scolastică, care studia teologia ca pe o disciplină obiectivă. Anselm, primul mare teolog al Occidentului medieval, a oferit filozofiei un rol semnificativ, dar limitat: revelația furnizează conținutul credinței, iar rațiunea ajută la înțelegerea a ceea ce se crede și la demonstrarea raționalității și coerenței doctrinei. „Proslogion” se numea inițial „Credința care caută înțelegerea”: „cred pentru a înțelege”. Conform lui González, Anselm a rezolvat o problemă nu prin apel la autoritate, ci prin rațiune, pornind de la premisele oponentului, dar a rămas întotdeauna un credincios.