1071–1099

Prima Cruciadă și cucerirea Ierusalimului

În 1071, turcii selgiucizi au zdrobit armata bizantină la Manzikert și au ocupat Asia Mică. Împăratul Alexios I a apelat la papa Urban al II-lea pentru ajutor militar. La Sinodul de la Clermont din 1095, Urban a făcut apel la salvarea Constantinopolului și la eliberarea Țării Sfinte, promițând iertarea păcatelor. Mulțimea a răspuns cu strigătul „Deus vult”.

Chiar înainte de expediția organizată, mulțimi indisciplinate de țărani și săraci au pornit la drum, conduși de Petru Eremitul. Pe parcurs, aceștia au comis pogromuri împotriva evreilor. Lângă Niceea, au fost aproape anihilați de turci.

Armata principală a cavalerilor a fost condusă de Godefroy de Bouillon, Raymond, Bohemond și Tancred. Aceasta a cucerit Niceea și, după un asediu îndelungat, Antiohia. La 15 iulie 1099, a luat cu asalt Ierusalimul, masacrând musulmani și evrei. Godefroy de Bouillon a devenit conducătorul Ierusalimului. Fratele său, Balduin I, a devenit primul rege al Regatului Ierusalimului în 1100.

Succesul Cruciadei s-a datorat parțial dezbinării lumii musulmane. Ulterior au apărut ordinele militaro-monahale – templierii (1118) și ospitalierii.