începutul secolului al XVI-lea

Umanismul nordic și „înapoi la izvoare” (ad fontes); „filozofia lui Hristos” a lui Erasmus

McGrath, urmându-l pe Kristeller, definește umanismul nu ca o filozofie unificată, ci ca o mișcare culturală preocupată de elocință (bonae litterae); umanismul nordic a adăugat un program pentru „renașterea creștinismului”. Sloganul ad fontes însemna eliminarea filtrului comentariilor medievale și întoarcerea directă la Biblie și la Părinți; cititorii sperau să-L întâlnească pe Hristos cel înviat din nou prin Scriptură. Erasmus dorea o reformă a eticii, nu a dogmei: esența creștinismului este „filozofia lui Hristos”, o învățătură simplă și un mod de viață ordonat; deoarece Logosul acționează oriunde există înțelepciune, el putea cere „sfântului Socrate” să se roage pentru el. Luther, potrivit lui McGrath, a folosit realizările textuale ale umanismului, dar a cerut o reformă a doctrinei, nu a moravurilor.