cca 1280–1481

William Ockham, nominalismul și via moderna

Franciscano William Ockham a predat la Oxford. În 1324 a fost chemat la Avignon sub acuzația de erezie. În disputa privind sărăcia absolută dintre franciscanii spirituali și Papa Ioan al XXII-lea, el a fost de partea spiritualilor. În 1328 a fugit la împăratul Ludovic al Bavariei și a trăit excomunicat la München până la moartea sa cauzată de „Moartea Neagră” în 1349/50.

Ideile sale – nominalismul și „briciul lui Ockham” – au destrămat, în opinia cercetătorilor, sinteza dintre credință și rațiune construită de marile sisteme scolastice. Pentru Ockham, autoritatea supremă în biserică aparține unui conciliu, nu papei. Linia sa teologică – „via moderna” – a fost dezvoltată de Pierre d'Ailly, Grigorie de Rimini și, în special, de Gabriel Biel. Aceasta s-a impus la universitățile din Viena (1386) și din Germania, a fost condamnată la Paris în 1474, iar interdicția a fost ridicată în 1481. Via moderna a format educația teologică a tânărului Martin Luther.