1799–1830

Schleiermacher: religia ca sentiment și teologia ca expresie a conștiinței de sine religioase

În „Despre religie. Discursuri către cei educați dintre cei care o disprețuiesc” (1799), Schleiermacher a atribuit religiei un al treilea domeniu – nici cunoaștere, nici moralitate, ci „sentiment” (Gefühl), „un simț și un gust pentru infinit”. În „Credința creștină” (1821–1822; 1830), considerată de González probabil cea mai influentă lucrare teologică a secolului al XIX-lea, evlavia este „conștiința dependenței absolute”, iar creștinismul este o credință monoteistă de tip teleologic în care totul este raportat la răscumpărarea realizată de Isus din Nazaret. Doctrinele sunt descrieri ale sentimentelor religioase creștine; criteriul este experiența credincioșilor, deci doctrinele sunt supuse revizuirii. Barth l-a acuzat că a înlocuit vorbirea despre Dumnezeu cu vorbirea despre om; González subliniază, de asemenea, datoria teologiei secolului al XX-lea față de el.