360–381 (sinodul – 381).

Controversa cu pneumatomahii (macedonienii), „Despre Duhul Sfânt” a lui Vasile și Sinodul de la Constantinopol (381).

Pneumatomahii, asociați ulterior cu numele lui Macedoniu, acceptau Crezul de la Niceea și divinitatea Fiului, dar considerau Duhul o creatură subordonată Fiului. Vasile al Cezareei, în tratatul său „Despre Sfântul Duh”, a argumentat în favoarea consubstanțialității Duhului cu Tatăl și cu Fiul – pornind de la formula baptismală din Mt. 28:19, de la doxologia liturgică „împreună cu Sfântul Duh” și de la îndumnezeire, pe care numai Dumnezeu o poate dărui – deși nu l-a numit în mod deschis pe Duh Dumnezeu; Grigorie de Nazianz a fost mai explicit. Sinodul Ecumenic din 381 de la Constantinopol, sub conducerea lui Grigorie, a adoptat formula despre Duh: „Domnul, de viață dătătorul, care de la Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin prooroci”. Potrivit lui González, Vasile a contribuit la transformarea chestiunii ariene într-una pe deplin trinitară.