Mai–iulie 381

Al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol

Sinodul a fost convocat de Teodosie I și a reunit o sută cincizeci de episcopi din Răsărit. A fost prezidat inițial de Meletie al Antiohiei și, după moartea acestuia în timpul sesiunilor, de Grigorie de Nazianz. Grigorie a demisionat curând din scaun în favoarea senatorului nebotezat Nectarie.

Sinodul a confirmat Crezul niceean și a condamnat toate formele de arianism – anomeismul și homoeismul. De asemenea, a condamnat pnevmatomahismul (învățătura lui Macedoniu) și apolinarismul.

Sinodul a proclamat doctrina despre Sfânta Treime și a adăugat la crezul anterior un articol despre Duhul Sfânt: „Domnul de viață Făcătorul, care de la Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit”. Totuși, nu L-a numit pe Duhul direct Dumnezeu și a lăsat deschisă întrebarea privind relația Duhului cu Fiul. În această formă, textul s-a fixat în tradiția ulterioară ca Simbolul niceo-constantinopolitan. Originea sa și legătura sa precisă cu sinodul însuși rămân disputate în rândul istoricilor.

Al treilea canon al sinodului a oferit episcopului Constantinopolului, ca „Noua Romă”, primatul de onoare imediat după Roma. Atât Roma, cât și Alexandria au respins mult timp această regulă.