cca. 200–253 d.Hr.

Clement și Origen: Logosul întrupat și sufletul creat al lui Isus

Ambii alexandrini, potrivit lui Berkhof, învață că la Întrupare Logosul a asumat natura umană în plinătatea ei – trup și suflet. Clement a afirmat realitatea trupului lui Hristos împotriva dochetiștilor, dar a susținut că El a mâncat doar pentru ca însoțitorii Săi să nu-și formeze o impresie dochetistă; Pelikan scrie că hristologia sa avea o nuanță dochetistă, deși el nu era dochetist. Origen a învățat despre sufletul creat al lui Isus: unul dintre spiritele raționale a rămas credincios, iar mintea sa a fost unită inseparabil cu Logosul, ca fierul și focul, și prin acesta cu trupul; Hristos este „ceva compus”. El a mai învățat și despre schimbul de proprietăți (communicatio idiomatum), care a devenit, potrivit lui González, unul dintre principiile de bază ale hristologiei alexandrine.