Secolul al III-lea (condamnarea – secolul al VI-lea)

Origen: „restaurarea tuturor lucrurilor” (apokatastasis) și condamnarea acesteia

Origen a dedus din doctrina preexistenței și a căderii preistorice a sufletelor o concluzie despre sfârșit: „sfârșitul este întotdeauna ca începutul”, și pe baza 1 Corinteni 15:24–28 a învățat că procesul educațional se va încheia cu restaurarea tuturor ființelor raționale, inclusiv a demonilor și a diavolului, iar Dumnezeu va fi „totul în toate”. Focul judecății nu este pentru el o pedeapsă eternă, ci o purificare, o „febră” care distruge boala; el a considerat învățătura literală despre învierea corpului fizic o învățătură „pentru cei simpli” și a vorbit despre o formă nouă, spirituală a corpului. Chiar și apokatastasis, conform lui González, nu este finală: alte lumi pot urma după aceasta, deoarece mințile sunt libere; Origen însuși a subliniat că aici nu trebuie urmat ca o regulă de credință. Metodie al Olimpului i s-a opus din perspectiva chiliasmului și a tipologiei, iar în secolul al VI-lea Biserica a condamnat această versiune a universalismului; versiunea lui Grigorie de Nyssa, care a abandonat preexistența, nu a fost condamnată oficial, dar nu a devenit dogmă.