Secolele al VI-lea – al IX-lea

Augustinianismul moderat după Orange: Grigorie cel Mare și derivarea către merit

Învățătura lui Augustin despre păcat și har a fost acceptată ca antropologie a Bisericii Occidentale, dar, potrivit lui Berkhof, într-o formă foarte moderată: principiul „doar prin har” a prevalat, dar predestinarea a fost pusă deoparte, iar harul irezistibil a fost înlocuit de harul sacramental al botezului. Grigorie cel Mare, pe care González îl numește „filtrul” prin care Evul Mediu l-a citit pe Augustin, a învățat că Dumnezeu i-a predestinat la mântuire pe cei despre care știe că vor persevera în credință și fapte bune, și că harul nu este irezistibil. Pelikan scrie că, după Orange, teologia occidentală a oscilat între suveranitatea harului și medierea acestuia prin biserică, cu o revenire a meritului și a inițiativei umane; întreaga sa istorie va fi o „serie de note de subsol” la Augustin. McGrath adaugă că canoanele de la Orange erau necunoscute teologilor medievali și, timp de mai bine de o mie de ani, biserica nu a dat nicio hotărâre autoritară cu privire la îndreptățire.