588 (disputa privind titlul) – pontificatul 590–604 – misiunea în Anglia 596/597–cca 599 – 607 (titlul de „Episcop Universal”)

Pontificatul lui Grigorie cel Mare și misiunea lui Augustin de Canterbury în Anglia (590–604)

Grigore a fost un aristocrat roman, fost prefect al Romei și călugăr. În anul 590, în timpul unei epidemii, a fost ales papă împotriva voinței sale. Este considerat, în general, ultimul dintre părinții Bisericii antice și primul papă în sens modern.

Grigore a umplut vidul de autoritate civilă lăsat de prăbușirea Imperiului de Apus. A organizat aprovizionarea Romei cu cereale, a restaurat fortificațiile și a încheiat pacea cu longobarzii. În fapt, a devenit conducătorul pământurilor bisericești, „patrimoniul Sfântului Petru”.

Încă din anul 588, el și papa Pelagius al II-lea protestaseră în zadar împotriva adoptării de către Patriarhul Constantinopolului a titlului de „Ecumenic”. Totuși, în 607, chiar acest titlu („Episcop Ecumenic”) a fost acordat propriului său succesor, Bonifaciu al III-lea. Acest eveniment este considerat în mod tradițional începutul papalității.

Din punct de vedere teologic, Grigore a îndulcit și a simplificat învățătura lui Augustin. El a dezvoltat doctrina despre purgatoriu și este numit „inventatorul” acestuia. De asemenea, a dezvoltat doctrina despre Liturghie ca jertfă și despre elementele de bază ale practicii penitențiale: căința, spovedania, satisfacția. Influența sa asupra teologiei occidentale medievale a fost definitorie.

În 596/597, a trimis o misiune în Britania condusă de călugărul Augustin. Augustin a debarcat în Kent și l-a convertit pe regele Ethelbert, care era căsătorit cu o creștină francă. El a devenit primul Arhiepiscop de Canterbury, făcând din Canterbury capitala spirituală a Angliei. Negocierile cu creștinii celți privind recunoașterea autorității Romei (602–603), însă, nu au dus la niciun rezultat.