Secolul al V-lea – 529

Controversa semipelagiană și Sinodul de la Orange (529)

Doctrina lui Augustin despre har și predestinare a întâmpinat rezistență în sudul Galiei, în special la Marsilia. Ioan Cassian, Vicențiu de Lérins și Faustus de Riez l-au condamnat pe Pelagius și au acceptat păcatul originar și necesitatea harului, dar au susținut că primul pas al credinței depinde de libertatea umană, că Hristos a murit pentru toți și că predestinarea se bazează pe presciență; ei i-au acuzat pe Augustin și pe apărătorul său, Prosper din Aquitania, de fatalism. Controversa a durat aproximativ un secol și s-a încheiat cu Sinodul de la Orange în 529 sub conducerea lui Caesarius de Arles: canoanele sale, extrase în principal din Augustin și Prosper, au declarat că până și începutul credinței și dorința de a fi curățit sunt daruri ale Duhului, că harul precede convertirea, iar doctrina predestinării spre rău a fost anatemizată. Conform canoanelor, liberul arbitru este restaurat prin harul botezului; sinodul a tăcut cu privire la predestinarea prin decizia suverană a lui Dumnezeu și la harul irezistibil.