începutul secolului al III-lea (217–222)

Sfințenia Bisericii: Ipolit și Callist despre „trupul amestecat”

Dintre atributele Bisericii din simbolurile de credință, „sfântă” a fost numit cel mai des, iar problema sfințeniei a dat naștere primelor controverse ecleziologice (Pelikan). Ipolit a definit Biserica drept „adunarea sfântă a celor care trăiesc în dreptate”, garantată de puritatea membrilor săi. Callist, episcopul Romei, citând parabola grâului și a neghinei (Mt 13:30) și arca lui Noe, a susținut că sfințenia Bisericii se bazează pe iertare, mai degrabă decât pe sfințenia empirică a membrilor săi. Ipolit l-a acuzat că îi absolvă pe toți cei care doreau și că menține episcopii în funcție după păcatul de moarte; Tertulian, ca montanist, a atacat în „Despre modestie” un episcop care ierta pe cei ce comiteau adulter.