cca 180 d.Hr.

Irineu: succesiunea apostolică a episcopilor împotriva gnosticilor

Gnosticii își prezentau învățătura ca pe o cunoaștere apostolică secretă. Irineu răspunde că, dacă apostolii ar fi avut o cunoaștere secretă, ar fi transmis-o episcopilor pe care i-au numit; prin urmare, adevărul este păstrat deschis în bisericile unde succesiunea episcopilor de la apostoli poate fi verificată prin liste – mai presus de toate în biserica romană. González arată că, sub presiunea ereziilor, ideile de succesiune și de episcopat monarhic au fuzionat în noțiunea unui lanț neîntrerupt de episcopi. Berkhof vede aici un punct de cotitură: Biserica a ajuns să fie înțeleasă ca o organizație externă guvernată de episcop ca moștenitor direct al apostolilor, iar comuniunea vizibilă ca un canal al harului.