cca. 200 – 238

Ipolit al Romei și schisma împotriva episcopului Callist

Ipolit a fost principalul teolog vorbitor de limbă greacă din Roma. El a scris „Refutarea tuturor ereziilor” și „Tradiția apostolică”, care conține cea mai veche descriere păstrată a riturilor botezului și a hirotoniei episcopale. El a luptat împotriva modalismului lui Noetus și a montanismului.

Când Callist a devenit episcop al Romei în anul 217, Ipolit a refuzat să-l recunoască. El a condus o comunitate rivală, considerându-se pe sine episcopul legitim. Schisma a durat până în 235.

Ipolit l-a acuzat pe Callist de o clemență excesivă – primirea penitenților vinovați de păcate grave și recunoașterea botezului săvârșit de sectanți. Callist, la rândul său, l-a acuzat pe Ipolit de „diteism”. La rândul său, Callist l-a excomunicat pe Sabelie însuși pentru modalism.

În 235, în timpul persecuției lui Maximin Tracul, ambii rivali – papa Pontian și Ipolit – au fost exilați în minele din Sardinia. Conform tradiției, ei s-au împăcat acolo și amândoi au murit.