sfârșitul sec. al II-lea – 272

Monarhianismul: dinamic și modalist (Noetus, Sabelie, Pavel din Samosata)

Unii teologi au apărat unitatea lui Dumnezeu împotriva eonilor gnostici și a celor doi zei ai lui Marcion; calea pe care au ales-o a fost numită de Tertulian „monarhianism”. Acesta este împărțit în dinamic (Teodot Tăbăcarul, excomunicat de Victor al Romei, mai târziu Teodot Bancherul și Artemon) și modalist, sau patripasianism (Noetus din Smirna, Praxeas, iar în Răsărit, sabelianismul). În Apus, Ipolit și Tertulian s-au opus modalismului.

Cel mai proeminent reprezentant al monarhianismului dinamic a fost Pavel din Samosata, episcop de Antiohia. Un sinod din anul 268 l-a condamnat, însă sub protecția reginei Zenobia a Palmyrei și-a păstrat scaunul episcopal până în 272, când a fost alungat de împăratul Aurelian.

Un episod conex a fost disputa dintre cei doi Dionisie – cel al Alexandriei și cel al Romei – cu privire la interpretarea textului din Proverbe 8:22. În cadrul acesteia, episcopul Alexandriei, luptând împotriva sabelianismului, a făcut prima utilizare notabilă a termenului „homoousios” (de o ființă).