cca 190–272 d.Hr.

Monarhianismul dinamic (adopționismul): Teodot și Pavel din Samosata

Monarhianismul dinamic a păstrat unitatea lui Dumnezeu (monarchia) transformând divinul din Hristos într-o putere impersonală (dynamis). La Roma, sub episcopul Victor, învățătura lui Teodot că Hristos a fost un „simplu om” a fost condamnată; adepții săi au fost numiți psilantropi, mai târziu artemoniți. Cel mai proeminent reprezentant a fost Pavel din Samosata, episcop de Antiohia: puterea lui Dumnezeu locuia în Isus ca în Moise și în profeți, diferind doar cantitativ; botezul a fost evenimentul decisiv, iar Isus „este din pământ”. Un sinod din 268 l-a condamnat pe Pavel, dar sub protecția reginei Zenobia și-a păstrat scaunul până în 272.