Sfârșitul sec. al II-lea – începutul sec. al III-lea

Monarhianismul modalist: Noetus, Praxeas, Sabelie și răspunsul lui Ipolit

Monarhianismul, potrivit lui Berkhof, a apărut ca o reacție împotriva doctrinei despre Logos: unii se temeau pentru unitatea lui Dumnezeu, alții pentru deplina divinitate a lui Hristos; numele a fost dat de Tertulian. Ramura dinamică vedea în Hristos o putere impersonală a lui Dumnezeu (vezi articolul din secțiunea Hristologie), în timp ce ramura modalistă îi considera pe Tatăl, Fiul și Duhul drept manifestări ale unei singure Persoane: în Apus era numit patripasianism, în Răsărit sabelianism. Noetus din Smirna învăța că Tatăl însuși S-a născut, a suferit și a murit; Sabelie îl numea pe Dumnezeu „Fiu-Tată” și îi compara pe Fiu și pe Duh cu razele soarelui. La Roma, Ipolit l-a denunțat pe Noetus și l-a acuzat pe episcopul Callist de modalism, în timp ce Callist l-a acuzat pe Ipolit de diteism și l-a excomunicat pe Sabelie. Pelikan vede în modalism o sistematizare a credinței populare reflectate în limbajul liturgic.