216–277 (predicare 242–247)

Mani și ascensiunea maniheismului

Mani s-a născut în anul 216 în Babilonia și a crescut în cadrul sectei iudeo-creștine a elkesaiților. După o serie de „revelații”, el și-a creat, între anii 242 și 247, propria religie „universală”. Aceasta combina dualismul persan cu elemente ale creștinismului și gnosticismului.

Mani a propovăduit despre o luptă eternă între împărățiile Luminii și ale Întunericului. De asemenea, el a învățat despre eliberarea particulelor de lumină captive în materie prin asceza strictă a „Aleșilor” – celibatul și vegetarianismul. Credincioșii obișnuiți aveau cerințe mai blânde. El i-a onorat pe Buddha, Zoroastru și Isus ca fiind revelații anterioare, incomplete, ale aceleiași Lumini.

Mani a fost un misionar talentat care a folosit poezia, muzica și cărțile ilustrate. El și-a adaptat predica la diferite contexte religioase, iar învățătura sa s-a răspândit rapid spre vest dinspre Persia.

Când religia de stat zoroastriană s-a reafirmat în Persia, Mani a fost întemnițat. A murit în anul 277. Manicheismul a continuat să existe timp de secole și a influențat ulterior pe tânărul Augustin.